WINNICOTT ȘI SINELE (NE)INTEGRAT

Rezumat:

Capacitatea de a ne relaxa și a ne lăsa mintea să rătăcească este una dintre bornele de cotitură în tratamentul psihanalitic. Atunci când această capacitate pare obstrucționată, de obicei căutăm motivele în inhibițiile particulare și specifi ce: de aici putem infera nu atât capacitatea de relaxare, cât activarea acestei capacități sub un anumit aspect. În contrast cu această manieră de gândire general acceptată, Winnicott susține că această capacitate de relaxare mentală reprezintă o achiziție în dezvoltare și presupune existența unui sentiment sigur de integrare. Prezentul articol investighează această dinamică. Clarifi că modul în care se integrează sentimentul de sine pornind de la neintegrarea primară, explică faptul că la baza capacității de relaxare se afl ă un sentiment bine stabilit al sinelui și argumentează poziția centrală a neintegrării relaxate în viața cotidiană, precum și în situația analitică.