Frați, sex și rușine: filmul Rușine (2011)*

Rezumat:

Rușinea este o emoție ascunsă. Organul rușinii sunt ochii; când ne simțim rușinați, vrem să ne ascundem, să nu fim văzuți. În filmul Rușine, regizorul Steve McQueen zăbovește și explorează dinamica rușinii ascunse în spatele dependenței sexuale. Consider că rușinea este cauza dependenței sexuale în acest caz, în timp ce există și un cerc vicios, întrucât dependența invariabil se transformă într-o nouă sursă de rușine. Accentul asupra fenomenologiei rușinii, în aici și acum al filmului, dezvăluie un frate și o soră care se confruntă cu amenințările vulnerabilității, necesității, neputinței și lipsei de iubire. Unul din ei prezintă un aspect meticulos de îngrijit, și fața sa asemănătoare unei măști funcționează ca un scut invulnerabil împotriva rușinii, în timp ce celălalt nu are nici un scut împotriva necesității și neputinței sale. Suntem martorii vicisitudinilor rușinii lor și suntem lăsați să ne întrebăm dacă întâlnirea lor, care se sfârșește cu o tentativă de suicid și cu deznodământul enactment-ului defensiv, duce la o posibilitate de transformare și schimbare internă. Regizorul încheie filmul brusc și neconcludent, trimițându-ne înapoi spre el pentru a revedea și căuta nachträglich indicii spre final..