Asupra conceptului de traumă al lui Winnicott

Rezumat:

Matricea clinico-teoretică a lui Winnicott constituie o distincție între principiile fundamentale de bază atât din modelele Freudiene cât și Kleiniene. În esență, conceptul de traumă al lui Winnicott se referă complet la vicisitudinile relației psihice timpurii părinte-bebeluș în care rolul mamei este fundamental pentru dezvoltarea psihicului nou-născutului la început și ulterior. În timp ce Winnicott recunoaște diferența dintre traumă fizică și psihică, el se concentrează asupra modului în care relația interpsihică, psihic-psihic în formare, contribuie la lumea intrapsihică a bebelușului. Prin urmare, trauma timpurie este cauzată de transmisiile psihice care emană prin și datorită stărilor afective ale mamei către fătul-în devenire-bebeluș și bebelușul-în devenire-copil. Cu cât mai devreme apare trauma psihică în psihicul în formare, cu atât mai sever va fi rezultatul asupra sănătății mentale a individului. De aceea Winnicott se referă la psihoză ca la o tulburare de deficiență a mediului distinctă de apărările psihotice. Autorul sintetizează conceptele cheie ale lui Winnicott care sunt intrinseci teorii sale despre traumă, ex. Tendința antisocială, teama de prăbușire și regresia. Aceste concepte sunt țesute în materialul matricei teoretice a lui Winnicott și subliniază perspectiva lui asupra psihanalizei ca un tratament terapeutic pentru toate nivelele de traumă psihică.