Rezumat:

Conceptul de traumă a fost utilizat exagerat și inconsistent în psihanaliză. O revizuire a scrierilor lui Freud, începând cu Schița unei psihologii științifice, indică faptul că, din punctul de vedere al impactului asupra proceselor psihice, Freud avea o viziune mai consistentă a conceptului, care, dacă este recunoscută, poate ajuta la evitarea deselor dezbateri etiologice, lipsite de rezultate, referitoare la cauze interne versus externe, factori intrinseci (pulsiuni) vs. intrinseci (realitate) etc. Ceea ce este și mai de ajutor, din perspectivă clinică, este viziunea diferitelor provocări pe care un anumit set de circumstanțe ce pot induce trauma le poate ridica unui individ, considerarea modului foarte subiectiv de a resimți și de a răspunde acestor provocări, propriu fiecărui individ, și a ține cont de suportul oferit în orice situație de mediul specific familial, social sau cultural. Fiecare set de experiențe ce vor fi calificate drept “traumă”, pe care oricare dintre noi le traversează vor fi, până la un anumit punct, înțelese și integrate în subiectivitatea noastră particulară în funcție de organizarea noastră subiectivă, unică, a Sinelui, înțelegerile despre și poziția în lume.


Cuvinte cheie: traumă; proces psihanalitic; reprezentare; construcție; figurabilitate; funcție alfa; conținător/conținut; compulsie la repetiție


Trebuie sa fii membru pentru a avea acces la acest continut. Daca ai cont si abonament valabil te rugam sa te / inregistrezi.
Lista preturiPret
VOLUM 202245.00 RON
Traumă, Proces și Reprezentare10.00 RON