Ce înseamnă viu: Pe marginea „obiectelor tranziționale și fenomenelor tranziționale” ale lui Winnicott

Rezumat:

În interpretarea lucrării “Obiecte tranziționale și fenomene tranziționale” a lui Winnicott, autorul îl vede pe acesta ca fiind angajat în oferirea unui mod de înțelegere a sarcinii fundamental umane de a crea stări de a fi în care ideile, sentimentele și senzațiile corporale ale individului ajung să fie simțite ca vii și reale. Autorul avansează ideea că noțiunea de paradox surprinde ceva atât din ideea, cât și din experiența obiectelor și fenomenelor tranziționale. Autorul se apleacă apoi asupra noii ilustrări clinice pe care Winnicott o prezintă în cea de-a patra și ultima versiune a lucrării sale. El discută despre ceea ce el consideră a fi cea mai evoluată formă a practicii clinice a lui Winnicott. Autorul preia, de asemenea, de la Winnicott, ideea de „negativ”, o stare de a fi în care doar lipsa, amnezia, moartea par reale, în vreme ce prezența sau amintirea obiectului par ireale. Autorul oferă o ilustrare din practica clinică în care o modificare semnificativă a cadrului analitic oferă un context în care pacientul devine capabil să experimenteze sentimente pe care le percepe ca fiind reale și vii.