Traumaticul și funcția après-coup în opera lui Freud

Rezumat:

Acest text explorează evoluția noțiunii de traumă în opera lui Freud și efectul ei decisiv în organizarea funcționării psihice printr-un proces în două stadii denumit après-coup. Urmărind cei trei pași ai teoriei pulsiunilor a lui Freud, autorul arată cum conceptul de traumatic este gradual internalizat, devenind o calitate de bază a tuturor pulsiunilor, ca tendință de reîntoarcere la o stare anterioară și în final la o stare anorganică, neanimată. Freud rămâne cu o întrebare deschisă cu privire la această tendință în relație cu Eros și, ca o consecință, cu legăturile dintre Eros și starea traumatică. Această întrebare rămâne latentă în comunitatea psihanalitică. Autorul propune conceperea Erosului ca pe o tendință extensibilă la infinit, care are nevoie de conținere pentru a contribui la inscripțiile aflate în evoluție. Astfel, este descrisă o stare traumatică drept o revenire la starea anorganică și o altă stare traumatică drept o extindere infinită, ambele fiind transformate de Supraeu și imperativele acestuia, generând toate formele de viață.