Ascultarea analistului: pentru, către, cu

Rezumat:

Abordările psihanalitice privind ascultarea au favorizat ceva înrudit mai mult cu percepția vizuală, modelând în consecință tehnica, scopurile și înțelegea psihanalizei în ceea ce privește producerea de sens și semnificație. Aspectele auditive ale ascultării au fost în mare parte subsumate acestui accent pe vizual. Inițial sunt prezentate două modele de ascultare analitică bazate pe vizual: ascultarea-pentru și ascultarea-către. Exemplele arată cum, în aceste abordări, ascultarea subliniază „vederea” (de exemplu descoperind sau creând sensuri sau semnificații conștiente) referitoare la conținuturi inconștiente. Un al treilea mod de ascultare, ascultarea-cu, bazat pe o abordare auditivă, nu caută nici sensul, nici semnificația, gândite a fi ascunse, care ar avea nevoie de o (co)construcție sau care ar trebuie să devină figurabilă. Ascultarea-cu nu urmărește să simbolizeze conținutul care există deja sau care este înțeles ca fiind prezent ca nereprezentat. Conținutul nu este ceea ce este ascultat, scopul său nu este sensul sau semnificația. Este, în schimb, nu doar fixarea într-un spațiu al necunoașterii, ci într-unul al non-încercării de a cunoaște. Explorarea necuvântatului din această ultimă perspectivă va implica acele părți ale vieții mentale a analizandului care nu sunt niciodată transformate analitic în conținut simbolizat, precum și experiențe care implică viața mentală a pacientului care nu necesită o astfel de transformare sau înțelegere. Prima parte a acestei lucrări cuprinde o discuție teoretică a acestor moduri de ascultare, iar cea de-a doua parte va ilustra conceptul de ascultare-cu prin intermediul a trei viniete selectate din literatură, fiecare demonstrând diferite aspecte ale poziției propuse. Se consideră că aceste moduri de ascultare nu funcționează separat unele de altele, ci sunt diferențiate euristic pentru a evidenția atenția acordată ascultării unor fenomene existente în afara simbolizării sau referențialității, fenomene care s-ar putea să nu ia niciodată o formă.