Divanul gol: iubire și doliu în vremuri de izolare

Rezumat:

Acest articol descrie tratamentul psihanalitic al unei paciente în timpul primelor șase luni de pandemie COVID-19, când cadrul a fost profund perturbat și a fost transferat de la psihanaliză-în-persoană la ședințe telefonice. Bazându-ne pe formulările lui Bleger referitoare la construcția cadrului analitic și pe cele ale lui André Green cu privire la funcția structurii încadrante în construcția și elaborarea vieții fantasmatice, acest studiu de caz arată cum, în absența cadrului fizic concret, cele mai primitive anxietăți legate de relația simbiotică cu mama au fost exprimate și conținute în transferul și contratransferul analizei. Autoarea oferă câteva considerații referitoare la noțiunea “fundalul straniului”, derivat de la Yolanda Gampel, care atrage atenția cu privire la provocările situației când, deopotrivă, pacientul și analistul sunt inserați în același context traumatic mai larg. Se sugerează că realizarea unui obiect de artă de către pacient în această perioadă reprezintă un pas în elaborarea travaliului doliului și spre simbolizare.