Rezumat:

Istoricul și filosoful John Forrester susține că psihanaliza se caracterizează printr-un stil de gândire științifică și de argumentare pe care îl numește „gândire în cazuri”. Încă de la Freud, studiile de caz au fost folosite ca un mijloc de comunicare, demonstrare, descoperire, extindere, consolidare și „gândire” a cunoașterii psihanalitice. În această lucrare, încercăm să clarificăm și să îmbogățim ideea lui Forrester despre gândire în termeni de cazuri. În prima parte abordăm problemele legate de lipsa definiției stilurilor de gândire și propunem o descriere mai detaliată a ceea ce ar putea constitui un stil de gândire științific. În al doilea rând, prezentăm cum diferă „gândirea în cazuri” de alte stiluri de gândire. Astfel, susținem că unele dintre criticile îndreptate către studiile de caz sunt rezultatul unei confuzii între stilurile de gândire statistic, experimental și „gândirea în cazuri”. În cele din urmă, propunem ideea că există mai multe moduri de „gândire în cazuri”. Distingem între acele cazuri care sunt modele exemplare pentru generalizarea analitică, cazuri ca modele de învățare prin analogie și cazuri în serviciul generalizării empirice. Explicitând aceste stiluri de gândire implicite, încercăm să demonstrăm importanța studiilor de caz la toate nivelurile psihanalizei: clinică, cercetare, formare și predare.


Cuvinte cheie: Teoria freudiană; istoria psihanalizei; filosofie; psihanaliza aplicată.


Trebuie sa fii membru pentru a avea acces la acest continut. Daca ai cont si abonament valabil te rugam sa te / inregistrezi.
Lista preturiPret
VOLUM 202145.00 RON
Stiluri de gândire științifică: despre diversele moduri de a gândi studiile de caz psihanalitice10.00 RON