A deveni formator și supervizor: Interviuri din cadrul Studiului practicii analitice postuniversitare Columbia

Rezumat:

Deși s-a scris mult despre sistemul de pregătire a formatorilor și supervizorilor (TSA), rolul său în dezvoltarea profesională a analiștilor nu a fost studiat empiric. Studiul practicii psihanalitice Columbia (CPAPS) este o cercetare longitudinală a carierelor absolvenților Centrului de formare și cercetare în psihanaliză Columbia. Interviuri cu 29/37 (78%) analiști care au absolvit între 2003-2009 au fost analizate utilizând teoria fundamentată pe date. Subiectul cercetării a fost: Sunt absolvenții Centrului Columbia interesați să devină formatori și supervizori și care sunt factorii care influențează succesul acestui demers? Mulți analiști își exprimă interesul de a deveni formatori și supervizori (22/29, 76%) însă marea majoritate (26/29, 90%) întâmpină dificultăți în a găsi cazuri, finanțarea și energia pe care o presupune o etapă a vieții cu priorități concurente. Dintre cei care își exprimă inițial interesul puțini devin formatori și supervizori, ceea ce sugerează că absolvenții își găsesc căi alternative de dezvoltare profesională. Deși este vital ca institutele să-și îndrume absolvenții către o varietate de roluri ca profesori, cercetători, clinicieni și oameni de știință, descoperirile noastre sugerează că dacă procesul de calificare ca formator și supervizor ar fi mai prietenos (mai puțin cronofag, viabil financiar și în pas cu normele practicii curente) mai mulți analiști absolvenți și-ar păstra interesul pentru acest drum în carieră.