Alteritatea sexualității: explorarea naturii conflictuale a pulsiunii, dorinței și alegerii de obiect

Rezumat:

Acest articol explorează modul în care teoriile psihanalitice ale lui Freud, Laplanche și Lacan cu privire la pulsiuni elucidează natură conflictuală a dorinței și a alegerii de obiect. Citind atent “Trei eseuri asupra teoriei sexualității” (1905), putem observa tensiunea intrinsecă din gândirea lui Freud cu privire la non-relația cu obiectul și relația cu obiectul pulsiunii, precum și traseul conflictual al alegerii de obiect. Plecând de la teoria lui Laplanche asupra originii și natura pulsiunii, se poate sublinia semnificația mesajelor inconștiente, enigmatice ale obiectului. În opinia mea, atât Freud cât și Laplanche și Lacan, deși în moduri diferite, transmit o idee despre alteritatea sexualității. Această alteritate poate contribui la evidențierea disocierilor din sfera iubirii, de exemplu, clivajele între sexualitate și atașament atât de des întâlnite în practica clinică, atunci când dorința sexuală intră în conflict cu nevoia unei relații stabile și sigure. Articolul își propune să explice valoarea clinică a tipului de ascultare înrădăcinată în teoria pulsiunii pentru înțelegerea ambivalenței, conflictelor și paradoxurilor alegerii de obiect a ființei umane.