Rezumat:

Autoarea se concentrează pe punerea în act în temporalitatea procesului analitic, care apare cu ocazia pauzelor analitice. Participând la stabilirea ritmului psihanalizei, pauzele pot fi trăite ca niște perturbări, cu o anxietate crescută. Orice amenințare la adresa integrității cadrului reprezintă un punct de vulnerabilitate și o provocare pentru capacitatea de conținere, putând duce la puneri în act. Acest lucru se întâmplă mai ales când are legătură cu timpul psihic individual al pacientului, atingând profunzimea perturbării nemetabolizate și care nu își găsește exprimarea verbală. Punerile în act sunt discutate ca reprezentări ale materialului inconștient, ce trebuie conținut retrospectiv prin gândirea analitică, în anumite momente ale disponibilității psihice a pacientului. Doar după o „acțiune negândită” din partea analistului, acesta îl înțelege. Adesea, rezultatul punerilor în act este trăirea vinovăției și rușinii. Aceste sentimente pot fi utilizate pentru a înțelege evenimentele punerii în act și afectele lor subiacente, în arena intersubiectivă, având potențialul de a determina progresul procesului analitic. Este prezentată o ilustrare clinică a unei astfel de puneri în act mentale combinate cu o încălcare a cadrului cu ocazia unei pauze psihanalitice, ce a fuzionat cu ritmicitatea internă unică a pacientului. Expresie a tendinței inconștiente de transformare a pacientului, punerea în act este înțeleasă ca apărând la intersecția dintre timpul psihic și cadrul temporal analitic.


Cuvinte cheie: Traumă; timp; contratransfer; cadru; conținere; punere în act;


Trebuie sa fii membru pentru a avea acces la acest continut. Daca ai cont si abonament valabil te rugam sa te / inregistrezi.
Lista preturiPret
VOLUM 202145.00 RON
Timpul psihic ca prilej al punerii în act10.00 RON