Polifonia psihanalizei contemporane: multiplele limbaje ale omului

Rezumat:

Lucrarea începe cu considerații generale despre universul simbolic al omului și despre limbajele sale variate. Continuă cu ideea că esența lingvistică a omului este discursul său nominal, diferit de toate celelalte limbaje din regnul animal. Printr-o ilustrare clinică, lucrarea continuă să discute despre vicisitudinile limbajului uman atunci când nu poate denumi anumite experiențe. Lucrarea propune ca analistul contemporan să poată și ar trebui să asculte limbajele variate ale omului și, printr-o poziție tehnică specifică, să ajute pacientul, prin momente intermediare, să gândească ceea ce era de neconceput, să numească ceea ce era de nedescris. Se pleacă de la ascultarea limbajului nesimbolic, care depinde de capacitatea de reverie a analistului și de capacitatea lui de a metaforiza relatările pacientului, de a propune în schimb construcția de forme simbolice prin utilizarea unui eșafodaj pentru gândire. Acest lucru permite istoricizarea, plasarea vieții pacientului într-o narațiune. Dacă acest lucru nu are loc, apare o eternă actualizare a experienței emoționale traumatice, care duce la „omorârea timpului” (Green).