Transferul și interpretarea transferului revizuite: De ce ar putea fi util un model parcimonios de practică

Rezumat:

Ce consideră psihanaliștii a fi interpretare psihanalitică, care este cadrul în care aceasta apare și de ce apare ea, în mod specific, când și cum ar trebui interpretat transferul, toate aceste lucruri au devenit tot mai neclare și controversate. În această lucrare, elaborez, ilustrez și argumentez valoarea adoptării unui model parcimonios de practică pentru reflecția post ședință, bineînțeles în cadrul tradițiilor relațiilor de obiect. Modelul se sprijină pe fundamentele unei înțelegeri specifice a asociației libere, atenției liber flotante/suspendate, rezistenței și transferului și ale unei separări a celor două intenții distincte din punct de vedere epistemologic în interpretarea transferențială. Una dintre ele, construcția transferențială, are ca scop să îl facă pe pacient conștient de modurile inconștiente în care acționează în ședințe (și apoi în afara lor) și de cum și de ce se întâmplă acest lucru. A doua, denumirea transferului, se concentrează pe scopul mai limitat de a-i face pe pacienți să conștientizeze modul în care, în mod inconștient, îl experimentează pe psihanalist în anumite momente particulare de rezistență în timpul ședințelor. Ambele tipuri de interpretare pot fi utile, dar, argumentez eu, cea din urmă este cea care trebuie să formeze piatra de temelie a unei schimbări fundamentale.