Terminarea unei psihanalizei: Unele note despre teorie, tehnicӑ şi material clinic

Rezumat:

Dacă, așa cum afirmă Bion, „Aceasta [analiza] nu se terminӑ,relaţia dintre un anumit doctor şi un anumit analizand seterminӑ” (Seminarii braziliene), asta îmi reaminteşte atât dearticolul lui Freud „Analiza cu sfârşit (relaţia dintre analist şianalizand) şi analiza fӑrӑ sfârşit (analiza)”, cât şi de dezbatereapasionalӑ dintre o teorie generalӑ în esenţӑ slabӑ şi un modelspecific puternic al terminӑrii analizei. Dupӑ indicaţiile lui Bionşi ale lui Ferro, teoria prezintӑ douӑ modele de funcţionarementalӑ caracteristice sfârşitului analizei, bazate pe oscilațiilePS↔D şi ♀↔♂. Așa cum propun în această lucrare, acesteapot fi suplimentate de PS↔ / → D și ♀ ↔ ♂. Modelul specificpentru sfârşitul analizei, susţinut cu tӑrie de către Bion șiFerro se preocupӑ doar de diada analizand – analist. Cazul„Omuleţului cu suzeta” ilustreazӑ un model construit împreunӑde analizand şi analist de-a lungul ultimilor doi ani de analizӑ şieste repovestit aici de ambii participanţi. La sfârșitul articoluluise utilizează o metaforă arheologicӑ. Se crede că o analiză sedezvoltă pe fluctuațiile dintre momentele de unitate și intimitate,și momentele de separare și detașare, sfârșitul analizei fiind, înacelaşi timp, cel mai dureros act, dar și cel mai transformator.