De la durerea somatică la durerea psihică: corpul în câmpul psihanalitic

Rezumat:

Integrarea dintre psyche și soma începe de la primul contact al bebelușului cu părinții săi. Cu ajutorul empatiei și al reveriei materne, elementele β sunt transformate în elemente α. Dar oare ce se întâmplă cu acele părți de afect care nu sunt transformate? Cel mai probabil ele vor fi evacuate, însă pot rămâne și în corp, contribuind ulterior la formarea simptomelor psihosomatice. Acest articol descrie corpul ca un depozitar intermediar între realitatea psihică (internă) și realitatea externă. Autorii pun accent pe procesul inconștient de comunicare dintre analist și analizand și pe felul în care simptomele psihosomatice se pot propaga în corpul analistului, care le poate utiliza pentru a înțelege pacientul la un nivel mai profund. Procesele senzoriale (vizuale și auditive) și mecanismele psihice, precum identificarea proiectivă, servesc acestei comunicări.