„Transferul“ lui Freud: comparare între tehnica clinică în cazul „Omul cu Şobolani“ și conceptualizarea teoretică

Rezumat:

Există o breșă considerabilă între conceptele psihanalitice clinice și practica psihanalitică. Ea poate fi urmărită până la începuturile timpurii ale psihanalizei și ale gestionării chiar de către Freud a conceptelor pe care le-a dezvoltat el însuși. Concentrându-ne pe conceptul de «transfer» pe care Freud l-a conceput atât de precis în câțiva pași din experiențele sale cu pacienții isterici și în special din înțelegerea de către el a cazului «Dora», se poate arăta că el - văzut de astăzi – nu a putut aplica pe deplin sensul propriului său concept în tratamentul ulterior al așa-numitului «Om cu Şobolani». ‹Înregistrarea originala a cazului› de către Freud este folosită pentru a examina modul său de înțelegere și de gestionare a transferului cu acest pacient. Într-o măsură substanțială, transferul și contratransferul au fost mai degrabă traduse în act decât înțelese în acest caz, parțial din cauza intereselor personale și științifice ale lui Freud și a ambițiilor sale de a folosi acest caz ca o demonstrație a abordării sale terapeutice. Pentru a arăta acest lucru, esteinevitabilă corectarea câtorva pasaje neclare sau care chiar induc în eroare ale traducerii lui Strachey. Constatări din numeroase ateliere de lucru care au folosit ‚metode clinice comparative’ indică faptul că până acum noi analiștii - precum Freud - avem mari dificultăți în aplicarea incredibilului insight al lui Freud că „o serie întreagă de experiențe psihice anterioare reînvie nu ca o trecută, ci ca o actuală relație cu persoana medicului” (Freud, 1905c [1901], pag. 279/280, traducerea mea).