Rezumat:

Acest articol își propune să interogheze viziunea lui Freud despre originea semnificației limbajului, viziune conform căreia semnificația provine întotdeauna dintr-un act de a numi. În termenii lui Freud, reprezentările cuvânt desemnează la originea lor reprezentări obiect sau reprezentări lucru și ele capătă semnificație prin aceste referințe. O astfel de interpretare susține că această perspectivă a fost deja formulată de Freud în articolul „Despre Afazie“ (1891) și că ea ar fi influențat întreaga sa teorie de mai târziu despre limbaj. Ca alternativă la această interpretare, în articol sunt discutate trei dintre concepțiile propuse de Freud și care au puterea de sugera că limbajul este cel care participă la construcția unui domeniu de obiecte. Aceste trei concepții vizează: o ipoteză metapsihologică (conceptele de reprezentare cuvânt, lucru și obiect), explicația unui fenomen psihopatologic (geneza unei alegeri de obiect fetișiste) și un concept care ține de chiar fundamentele metodei psihanalitice a interpretării viselor (elaborarea secundară). În concluzie se susține că perspectiva timpurie a lui Freud din „Despre Afazie“ (1891) poate fi înțeleasă într-un mod alternativ care să permită o cu totul altă viziune despre limbaj și relația dintre limbaj și obiecte.


Cuvinte cheie: psihanaliză, Freud, limbaj, semnificație, (de)numire, obiect


Trebuie sa fii membru pentru a avea acces la acest continut. Daca ai cont si abonament valabil te rugam sa te / inregistrezi.
Lista preturiPret
VOLUMUL 201845.00 RON
Semnificație și obiect în teoria lui Freud a limbajului10.00 RON