Rezumat:

În „Distrugerea drept cauză a devenirii“, Spielrein argumentează necesitatea postulării existenței unui instinct al morții în funcționarea mentală. Ideea că astfel ar fi anticipat conceptul instinctului morții pe care Freud îl introduce în 1920 este adesea întâlnită în literatura psihanalitică. Însă, înțelesul specific al ipotezei înaintate de Spielrein este rareori discutat, precum și în ce măsură aceasta a anticipat conceptul lui Freud. De fapt, există diferențe importante între viziunile celor doi. Mai mult, o analiză în profunzime a textului lui Spielrein dezvăluie alte idei care se apropie de aspectele fundamentale ale teoriilor lui Freud de după 1920, în special ipoteza unei funcționări mentale mai primordiale decât cea condusă de principiul plăcerii. Însă, există de asemenea și diferențe importante între opiniile susținute de cei doi autori. Din această perspectivă, obiectivul acestui articol este în primul rând să analizeze anumite ipoteze formulate de Spielrein în lucrarea sa din 1912, cu scopul de a elucida conceptul său de instinct al morții cât și ipoteza sa asupra existenței unei funcționări mentale mai primitive decât a uneia guvernate de principiul plăcerii. Ulterior, chestiunea potențialelor similarități și diferențe față de conceptele lui Freud este de asemenea discutată.


Cuvinte cheie: Spielrein, Freud, distrugere, devenire, pulsiunea de moarte, principiul plăcerii


Trebuie sa fii membru pentru a avea acces la acest continut. Daca ai cont si abonament valabil te rugam sa te / inregistrezi.
Lista preturiPret
VOLUMUL 201845.00 RON
Instinctul morții și dimensiunea mentală dincolo de principiul plăcerii în lucrările lui Spielrein și Freud10.00 RON