Timpuriu și profund: două paradigme independente?

Rezumat:

A înlocuit sau a transformat Winnicott metapsihologia lui Freud? Autorul urmărește să aprofundeze opiniile formulate într-o lucrare anterioară bazată exclusiv pe Winnicott. Aici autorul recurge la alte studii pentru a răspunde la două întrebări formulate recent de Fulgencio cu privire la semnificația termenului metapsihologie și la existența unei noi topici în opera lui Winnicott. În viziunea mai multor autori, Winnicott nu respinge metapsihologia freudiană și nu spune nimic nou în acest domeniu; în domeniul antropologiei pediatrice, el se concentrează totuși pe dependență, iar în ceea ce privește întruchiparea vie a pulsiunilor se concentrează pe ființare și pe Sine distingându-le de Eu. Dar Green observă existența unei terțe topici, aceea de Sine / obiect, și analizează, de asemenea, vicisitudinile ființării prin izolarea conceptului în opera lui Winnicott. Cu toate acestea, pentru autor, ființarea pare a fi în continuitate cu întreaga sa perspectivă antropologică și ontologică; iar atunci când Winnicott introduce factori de mediu de care copilul nu știe, el introduce de asemenea o distincție euristică între timpuriu și profund: nu există deci nici o respingere, nici o reformulare a teoretizării metapsihologice, ci mai degrabă o coexistență a două paradigme.