Configurații ale timpului, corpul și comunicarea verbală: Temporalitatea la pacienții care-și exprimă suferința prin corp

Rezumat:

Acest text se concentrează asupra studiului temporalității utilizate ca indicator clinic al proceselor de reglare a afectelor la pacienții care își exprimă suferința printr-un discurs marcat de aluzii corporale. Sunt revizuite diferențele dintre simptomele revelate de limbajul corporal care redă experiența unui conflict (simptome psihonevrotice) și somatizări. Somatizarea este examinată ca etalon pentru eșecul de a face să înceteze stările de tensiune. Corpul din timpul ședinței este conceptualizat ca speech event. Corpul este considerat un construct psihic, organizat ca urmare a schimburilor ce au loc între subiect și o altă ființă umană. Așadar, este suportul pentru subiectivitate. Sunt descrise două registre ale discursului: discursul corpului evocat și discursul corpului perceput. Studiul mitologiei grecești ne permite să distingem între două tipuri de temporalități: Chronos și Kairos. Chronos reprezintă cronologicul, iar Kairos timpul subiectiv. Ambele sunt prezente la un subiect, însă dacă intervine o dezorganizare mentală masivă, Chronos este temporalitatea care predomină și pavează drumul spre o apărare împotriva suferinței, desemnată să evite semnificația insuportabilă a încetării de a mai exista. Aderarea la o temporalitate sau la cealaltă semnalizează concepții diferite ale travaliului analitic. Temele adresate sunt ilustrate cu diverse viniete clinice.