Matricea estetică și afectivă a constituirii sensului pre-reflectiv la originile relației dintre subiect și lume: Un dialog între A Treia Critică a lui Kant și psihanaliză

Rezumat:

Autorii discută relevanța experienței estetice și afective în centrul capacității ființei umane de a se raporta la lume și de a întemeia relații de sens. În fața angoasei că lumea poate fi lipsită de sens și a fricii de incertitudine/haos, încrederea și speranța sunt necesare pentru ca lumea să fie un loc ospitalier pentru existență. O astfel de experiență este estetică, sensibilă și afectivă înainte de a fi rațională, reflectivă și deliberativă. Printr-un dialog între Kant, Winnicott și Bion, se arată cum fundamentul încrederii se bazează pe două aspecte esențiale: (1) Iluzia că realitatea a fost creată pentru a ne permite să trăim în ea (ficționalitatea fiind o condiție prealabilă pentru orice dezvoltare posibilă a psihicului); și (2) Această iluzie nu este generată de o activitate solipsistă a minții umane, ci devine posibilă pornind de la relația primordială cu celălalt, prin conținerea angoasei, hrănirea încrederii și speranței, și susținerea dezvoltării psihice și a elaborării formelor progresive de simbolizare. Autorii discută modul în care aceste aspecte au o profundă implicație estetică prin aprofundarea reflecției asupra dezvoltării ontogenetice a psihicului, a interacțiunii complexe dintre procesele primare și cele secundare, precum și a implicațiilor clinice.