Incapacitatea de a jeli: provocări trecute și actuale pentru psihanaliză

Rezumat:

Deși capacitatea de a jeli este recunoscută peste tot ca fiind esențială pentru funcționarea psihică individuală, impactul acestei capacități la nivel colectiv social a fost examinat într-o foarte mică măsură în literatura psihanalitică de până acum. Cele două lucrări care abordează acest subiect aduc astfel în atenția noastră o serie de probleme critice și complexe. După o trecere în revistă și comentariu al acestor lucrări, discut despre modul în care aceste teme sunt deosebit de relevante astăzi, atât pentru societate în general, cât și pentru psihanaliză în particular. Cred că, în prezent, capacitatea de a jeli este pusă în pericol în lumea occidentală, atât în ceea ce privește doliul ”macro”, adică doliul pentru pierderi semnificative precum o persoană iubită, un ideal sau o țară, cât și doliul ”micro” sau doliul după pierderile implicite și inevitabile din alegerile pe care le facem în viața de zi cu zi. Aceste procese de doliu sunt subminate de impactul unor parametri socioeconomici complecși asupra funcționării psihice, lucru evidențiat de diverse probleme interne și o simptomatologie specifică epocii noastre. La rândul lor, dificultățile în procesul de doliu contribuie la probleme sociale precum injustiția socială, războaiele și criza climatică. Ca psihanaliști, suntem chemați să abordăm aceste probleme atât în lucrul nostru clinic, cât și în comunitatea globală.