Teoria psihanalitică a relațiilor de obiect revizuită: Sistemele de afecte și noțiunea de pulsiuni

Rezumat:

Acest articol explorează conceptul de pulsiuni ca structuri neurobiologice motivaționale de bază care determină organizarea vieții psihice. Îmi exprim acordul față de reformularea radicală a lui Mark Solms asupra principiilor generale care organizează comportamentul uman la nivel neurobiologic și psihodinamic, precum și față de combinația sa între teoria lui Friston despre informația computațională și sistemele afective descrise de Panksepp. Sunt de acord cu el că sistemele de afecte descrise de Panksepp constituie pulsiunile primare și că acele conflicte dintre sistemele de afecte se află la originea conflictului intrapsihic inconștient. Nu sunt de acord cu Solms prin afirmația mea că, deși conflictele inconștiente originale reflectă într-adevăr conflicte între afecte antagoniste, cred că integrarea sistemelor afective în relații de obiect internalizate determină o schimbare motivațională semnificativă: acum, conflictele inconștiente sunt între organizații complexe de relații de obiect idealizate și persecutorii la niveluri oedipiene și preoedipiene, și nu mai sunt între sistemele afective însele. La diferitele niveluri de dezvoltare, fuziunea integrată a componentelor afective ale acestor conflicte evoluează în efect în libido și agresivitate ca sisteme motivaționale supraordonate, dar acestea nu mai pot fi considerate pulsiuni biologice.