Reconsiderarea conceptelor de inconștient și timp analitic

Rezumat:

Autorul propune modalități de a reconsidera conceptele de inconștient și timp în cadrul analizei, inclusiv însăși existența inconștientului. Freud (1915) afirma că succesul gândirii psihanalitice în formularea de inferențe despre inconștientul pacientului face existența inconștientului „incontestabilă”. Autorul susține că acest succes nu stabilește existența inconștientului; mai degrabă, inferențele pe care credem că le facem despre inconștient sunt inferențe despre conștiința însăși – totalitatea experiențelor noastre de a gândi, simți, percepe, observa și comunica cu noi înșine. Autorul oferă apoi reflecții despre un al doilea concept analitic, experiența timpului în cadrul analizei. El concepe existența a două tipuri inseparabile de experiențe ale timpului analitic, aflate într-o relație dinamică una cu cealaltă: timpul diacronic (timpul ceasului) și timpul sincronic (timpul visului). În timpul diacronic, timpul este secvențial; un lucru conduce la altul. În timpul sincronic, tot timpul este conținut în prezent. În analiză, trauma copilăriei este trăită pentru prima dată (în timpul sincronic) în subiectivitatea co-creată de pacient și analist.